Băile Harghita (30 km)

Oraşul Bãile Tuşnad denumit şi "Perla Ardealului" este una dintre cele mai frumoase aşezãri balneare din ţara noastrã. Este poarta de intrare şi de ieşire din judeţul Harghita. Aşezarea oraşului se aflã în defileul Oltului la o altitudine de 650 m cu un climat subalpin. Structurile geologice ale munţilor care înconjoarã Tuşnadul au fost configurate deopotrivã din rocile vulcanice cuaternare şi depunerile de morene adiacente.

 

Stâncile de origine vulcanicã se compun din andezite, respectiv din aglomerãri de diferite tipuri andezitice şi din substanţe diverse şi aglomerãri fracţionale. Depunerile au apãrut datoritã efectelor diferitelor ape minerale.

 

Aşa se explicã şi compoziţia diferitã a apelor. Între ele putem întâlni tufa calcaroasã, precum şi depuneri de oxid de fier şi carbonaţi în stare nesolidificatã, aflate în preajma izvoarelor de apã mineralã.

 

În Valea Tiszas la izvoarele de apã mineralã straturile I cantitatea însemnatã de hidroxid de fier şi carbonaţii au Iãţimi de aproximativ 3 - 4 m şi formeazã un con de depunere cu o suprafaţã de mai multe mii de metri pãtraţi.

 

Stratul de nãmol, de o grosime de peste 5 m, aflat pe fundul Lacului Sfânta Ana s-a format şi el din depuneri organice alunecoase aduse de pe coasta muntelui. Aceste depuneri organice alunecoase, acumulate în viitor, pot fi folosite pentru extinderea procedurilor curative utilizate în serviciul balnear.

 

Formaţiunile vulcanice proprii Tuşnadului şi împrejurimilor staţiunii au avut un rol însemnat în evolutia staţiunii balneare. Emanatiile de acid carbonic, mofetele, prezenţa a peste 48 de izvoare de ape minerale cu temperaturi cuprinse Între 18 - 24 grade Celsius pot fi exploatate în cure interne şi externe.

 

Prima hartã a aşezãrii a fost realizatã în anul 1702, pe care sunt evidenţiate izvoarele de apã mineralã acidulatã cu marcarea exactã a locurilor în care se regãseau.

 

Din punct de vedere al dezvoltãrii turismului în localitate este de remarcat existenţa unor etape aproape identice în procesul de devenire al localitãţilor balneare din judeţul Harghita. Perioada de început se întinde de la identificarea izvoarelor, amenajarea lor, pânã la mijlocul secolului trecut. Urmeazã o altã perioadã caracterizatã prin amenajarea unor bãi familiale (între anii 1850 - 1880), apoi o perioadã de avânt vertiginos deosebit de scurtã, urmatã de o stagnare (între anii 1880 - 1894).

 

Dupã primul rãzboi mondial se instaureazã posibilitatea principiului comercial (între anii 1914 - 1944). Dupã cel de-al doilea rãzboi mondial evoluţia localitãţii poartã amprentele politicii naţional-centralizate practicate (1945 - 1989), iar anii care urmeazã se caracterizeazã printr-o stagnare, printr-o reducere a activitãţii datoritã falimentului sistemului de dezvoltare planificatã a economiei, colapsul activitãţii balneare, sesizabile de altfel în întreaga ţarã.

 

Pentru prima etapã se poate afirma cã o principalã caracteristicã, o constituie folosirea de cãtre localnici a apelor minerale ca apã de bãut în scopul stimulãrii unor efecte biologice secundare. Apar foarte multe articole în ziare, de descriere a aşezãrilor balneare din Transilvania. Interesul pentru activitatea balnearã creşte. În aceastã primã etapã se construiesc vilele tip elveţian. Se fac analize a apelor minerale, între timp se declanşeazã revoluţia din 1848, care a stopat şi activitatea de dezvoltare turisticã.

 

Aceastã perioadã poate fi denumitã şi perioada romanticã a dezvoltãrii localitãţii.

Etapa a doua a evoluţiei cuprinde perioada între anii 1850 - 1880, care este o perioadã caracterizatã prin instituirea unei "atmosfere familiale". Apar primii medici care au o contribuţie foarte mare, se fac primele analize chimice la apele minerale, aceşti a sunt şi agenţi comerciali şi se ocupã cu pricepere şi de organizarea publicitãţii şi amenajarea unor puncte de agrement şi publicã retrospective istorice ale Bãilor Tuşnad 1875. Reconstituirea aşezãrii balneare înfãptuite dupã evenimentele paşoptiste va începe în 1852.

 

Aşezarea a început sã înfloreascã de îndatã dupã construirea drumului Sfântu Gheorghe - Miercurea Ciuc (între anii 1870 - 1972).

 

Pe lângã vilele de stil elveţian, care gãzduiau turiştii cu cele mai mari exigenţe, se construiesc în anii 80 a secolului trecut o seamã de clãdiri cu o folosinţã asemãnãtoare.

 

Etapa a treia începe în anul 1880 şi dureazã pânã la izbucnirea primului rãzboi mondial. Apar roadele obţinerii unui profit pe seama turismului, din acest motiv apar şi semnele unui progres evident.

Concomitent apar şi aspectele crizei, datorate concurenţei staţiunilor climaterice aflate mai la apus. În paginile gazetelor sunt semnalate aspecte negative, ca lipsa salubrizãrii, absenţa canalizãrii, exploatarea fãrã scrupule a resurselor naturale. Abia în anul 1882 se face proiectul unuI stabiliment pentru tratament şi bãi, construit în perioada 1887 - 1890.

 

În anul 1893 un negustor pe numele Diamondi Manole începe amenajarea Lacului şi construcţiile pe o insulã, terminate datoritã altor negustori din acea vreme, ca Stãnescu Tache, negustor din Braşov, şi la îndemnul acestora se extinde un parc denumit şi parcul Stãnescu, sunt construite fântâni, drumuri, parcuri şi alei, iar deasupra fântânii vechi se înalţã o halã de proporţii impunãtoare, pentru munca depusã, plinã de abnegaţie, i s-a conferit o diplomã de merit de cãtre proprietari.

 

La rãscrucea dintre veacuri se aflã la dispoziţia oaspeţilor un numãr de 700 de camere în 33 de vile. Centrul staţiunii era aglomerat din cauza caselor cu etaj construite dens una lângã cealaltã.

 

Între anii 1896 - 1897 a fost terminatã construcţia liniei ferate Sfântu Gheorghe - Miercurea Ciuc, care a inclus Tuşnadul în reţeaua de transport feroviar din ţarã.

 

Urmãtoarea etapã în istoria localitãţii balneare este perioada între anii 1914 - 1945, care debuteazã cu anii crizei şi ai secesiunii. Administraţia era în pragul falimentului, climatul politic determinat şi dispoziţia din anul 1913 de sistarea ajutorului Guvernului pentru susţinerea halei de curã. Apoi a început remedierea stricãciunilor pricinuite de rãzboi, vilele au fost reconstruite, dar s-au neglijat bãile calde şi reci, nu s-au reparat conductele de apã şi nici reţeaua de canalizare. Aronzon Rudolf a acordat o sumã de 300000 de lei pentru asanarea lacului Ciucaş, copleşit de vegetaţie şi reziduuri, a delimitat o parte a malului, pentru ştrand aducându-se nisip fin.

 

Prin regularizarea apei şi un sistem de filtrare a apei s-a rezolvat problema pãstrãrii curãţeniei apei din lac. În acest an se construieşte clãdirea în care este şi în prezent sala de cinema şi sala de dans. Pentru a reînviora staţiunea balnearã, Aronzon din Braşov iniţiazã în vara anului 1931 introducerea în zilele de sâmbãtã, duminicã a unor curse specia le pentru turişti. Se reînnoiesc mofetele, vilele. şi Tuşnadul devine o staţiune de agrement. În anul 1929 se construieşte capela romano - catolicã, în 1939 biserica ortodoxã, a cãrei construcţie a continuat pânã în anul 1955, dar a fost terminatã abia în anul 1978.

 

În anul 1934, la data de 6 noiembrie, cu un ordin al Ministerului de Interne, Bãile Tuşnad devine localitate independentã despãrţitã administrativ de localitatea Tuşnad. În preajma anilor 1940 s-au elaborat proiecte îndrãzneţe, dar a izbucnit cel de-al doilea rãzboi mondial.

 

Etapa postbelicã a dezvoltãrii aşezãrii balneare cuprinde anii scurţi pânã la cãderea sistemului socialist 1945 - 1989.

Aceastã perioadã este caracterizatã prin transformãri structurale radicale, atunci când aşa numita "putere popularã" şi-a propus deplina schimbare a vechiului sistem, s-a lichidat tot ceea ce amintea de trecut. În anii 1948 - 1950 vilele particulare trec în patrimoniul statului. Pentru realizarea acestui obiectiv s-a înfiinţat Intreprinderea Balneoclimatericã Harghita cu sediul în oraşul Bãile Tuşnad, care în anul 1975 se muta în Miercurea Ciuc.

 

Dupã modernizarea vilelor şi închiderea lucrãrilor de canalizare, de aducţiune a apei potabile, instalarea termoficãrii în mai multe clãdiri din anul 1960, acestea se bucurã de folosinţã permanentã, iarna luciul gheţii este folosit de patinatori. Se organizeazã concursuri naţionale, internaţionale cu aportul antrenorului Toth Nicolae, care înfiinţeazã secţia de patinaj. Între anii 1970 şi 1980 s-au fãcut alte numeroase investiţii . S-a putut începe construirea unei reţele hoteliere, primul Hotelul "Ciucaş".

 

În anul 1978 se construieşte Hotelul - Sanatoriu "Tuşnad", iar în anul 1978 s-a construit Hotelul "Olt". În aceeaşi perioadã, la începutul anilor '70, se inaugureazã taberele de corturi situate pe ambele maluri ale râului Olt şi Hanul Morii. La sfârşitul anilor '70 s-a construit, pe malul lacului Ciucaş, ştrandul Termal pentru apã termalã care a izbucnit la suprafaţã cu o temperaturã de 64°C. La începutul anilor '90 ştrandul Termal îşi înceteazã activitatea.