|
Lacu Roşu şi Cheile Bicazului (89 km) |
|
Situată in partea de est a Transilvaniei în Carpaţii Orientali, Lacu Roşu şi Cheile Bicazului constituie o frumuseţe unică în lume. Tradiţia populară păstrează o legendă legată de originea lacului:
Odată trăia în Lăzarea o fată de o frumuseţe rar întâlnită, care se numea Estera. S-a dus odată la târg, la Gheorgneni. A intalnit acolo un flăcău voinic care se lua la trântă şi cu ursul. Cum s-au văzut s-au şi îndrăgostit. flăcăul a rugat fata să-i fie mireasă. Dar cununia nu s-a putut face, căci flăcăul a fost luat in armată. Fata îl aştepta, îl tot aştepta. Pe-nserate se ducea cu ulciorul la izvor, stătea ore în şir, în nădejdea că se va întoarce alesul inimii sale. Cânta aşa de trist, încât auzind-o se înduioşau şi munţii. Era intr-o duminică după-amiază, când, trecând pe acolo, a fost văzută de un tâlhar, care repezindu-se la ea, a ridicat-o în şa, zburând ca vântul spre Suhardul Mic, între stâncile cu o mie de feţe, unde locuia. i-a promis fetei şi aur şi argint, numai să-l indrăgească, dar fetei nu-i trebuia nimic. Tâlharul îşi pierdu răbdarea şi vru s-o ia în căsătorie cu de-a sila.
Estera a strigat către munţi, impiorându-le ajutor. Stâncile cuprinse de milă la auzul strigătelor indurerate au răspuns cu sunete. S-a pornit o ploaie torenţiaiă, măturând tot ce intâlnea în cale. Acolo au rămas, sub fărâmiţăturie stâncilor fata şi tâlharul. Apoi s-au adunat acolo apele munţilor, formând lacul Roşu (Ucigaşul).
Lacul Roşu, în formă de "L", adânc de 10 m, având o suprafaţă de 12,7 ha şi o circumferinţă de 2830 m, se află lângă Cheile Bicazului, la o distanţă de cca. 26 km de oraşul Gheorgheni, pe drumul naţional 12C.
Lacul s-a format relativ recent. Atunci s-a intâmplat ca în urma ploilor abundente marea cantitate de moloz stâncos de pe versantul nordic al Stâncii Ucigaşul a alunecat, blocând drumul Pârâului Bicaz. Apa s-a acumulat formând un lac de baraj natural. Vraja deosebită este dată de mulţimea trunchiurilor goale ale brazilor de odinioară, care ies din apă străpungâd imaginea Micului Suhard reflectată în oglinda lacului.
Numele de Lacul Roşu provine de la gresia roişe terţiară, uşor dezagregabilă transportată de Pârâul Roşu, care a vopsit în roşu împrejurimile până la lac. Lacul, din păcate, este periclitat de marea cantitate de aluviuni transportată de pârâurile afluente (Roşu, Licas, Oii, Suhard şi Ucigaş).
Lacul şi împrejurimile se pot mândri cu o floră şi faună bogate: pădurile de conifere (molid şi pin) în amestec cu alunul, salcia de munte şi mesteacănul. Pe versanţii din preajma lacului cresc bradul alb, paltinul şi plopul de munte. Peisajul este înfrumuseţat de diferite flori: stânjenelul, campanula, laptele cucului, garofiţa, margarete, floarea de colţ.
Pe lângă râsul şi capra neagră, socotite ca specii rare de animale, în păduri trăiesc şi lupi, cerbi, mistreţi, pisici sălbatice, urşi, veveriţe. Printre păsările mai importante menţionăm cocoşul de munte, găina de munte, sitarul, potârnichea, ciocănitoarea, uliul, şoimul. Datorită bogatei şi valoroasei faune acvatice (păstrăvul indigen, păstrăvul de munte, roşioara), regiunea este importantă şi pentru pescuitul sportiv.
Lacul aflat la o altitudine de 981 m, imtr-o mică depresiune montană are o cilmă placută subalpină, Media anuală a orelor de strălucire solară este este, insă între 1700 - 1900, temperatura medie anuală este de 6 grade. Temperatura apei vara poate atinge 22° primăvara, toamna 6-10 grade. iarna lacul este acoperit de un strat de gheaţă. Vremea vara este tavorabilă drumeţiilor şi alpinismului, şi iarna sporturilor de sezon. |
